Capitolul I

Numai sa vedeti ce se petrecuse acum vreun secol si ceva. Gasim un satean venit de departe la Iasi sa-si rezolve treburile la primarie. si cald afara de se topea lana comanacului de pe capul sau. si ii era sete la satean, dar si foame de nu se mai satura de supt un pai pe care-l rupsese la intrarea in Iasi. Pe atunci, sa intelegeti, nu existau restaurante In Iasi ca azi. Si nici gologani nu erau. Foamea il apasa pe omul nostru mai ceva ca traista care-l indoia din sale. Era prin Copou sateanul. intreaba niste oameni pe strada cu limba, deja uscata:
”Ziua buna, frati fartati! Unde curge apa rece, ca m-am uscat de tot?”
”Ziua buna, badie! Iaca In colo, drept In deal; unde vezi, ia, turnul acela, de se inalta drept in soare. Acolo curge apa rece, zici ca-i gheata!”
Se opinteste omul nostru de ajunge la turn si aude voci si rasete de voie buna. Paseste pios catre locul cu pricina si ia aminte la turn, dar si la petrecareti. In mijlocul lor o ruda Imparateasca, un marchiz ori un print, nu stim exact, cert e ca avea sange albastru in vene. Pe langa el, oameni de tot felul si rangul. In mijlocul lor o masa cum nu mai vazusera ochii sateanului nostru.
”Ziua buna, tataie! Care ti-s poftele de-ai ajuns la turnul de apa? Noi ne-am adunat aici sa stam de umbra!”
”Iaca setea si foamea m-au impins din spate!”
Poftit fiind omul nostru de catre petrecerati, bea un ulcior de apa proaspata si buna. Apoi este invitat sa manance. Apuca omul nostru o coasta afumata de-un gust, ca-i dadura lacrimele de bucurie, ca el n-a mai mancat niciodata asa ceva. Dar rulada zemoasa de curcan fraged cu cascaval gras si moale il nauci de se intinse pe jos langa ceilalti petrecareti.
”Ia tataie de aici, ceva ce n-a gustat neam de neamul tau!”, zice omul cel mai distins de acolo si arata cu degetele pline de inele catre un fel de branza.
Omul nostru se uita cas spre ceea ce i se parea un fel de urda si ia cu frica o bucata cat o pruna si incepe sa o mestece suspicios. si se stramba, sarmanul, de zici ca a mancat cucuta.
”Ptiu! Ce dracie e asta? Fie-mi cu iertare, ca n-am mai gustat asa mancare, si vorba aia, am mai venit pe la Iasi.”
Petrecaretii sa prapadeau de ras. Era vorba despre gorgonzola, care nu se numea asa atunci si pe care o intalnim in platourile de la Turnul de Apa. Dar sateanul nostru, ce sa stie el de delicatese? El tot cu casul a ramas. si bine-a facut, ca pana la urma gorgonzola nu-i pentru toata lumea. Iar astazi, dragul meu cititor, Turnul de Apa isi pastreaza distinctiile incarcate de amintiri frumoase printre cele mai respectate restaurante din Iasi.